Întrebări frecvente
Cine poate fi luat in evidența hospice?
Pentru scopul acestui document, termenul de boală ameninţătoare cu viaţa este asumat să cuprindă populaţia de toate vîrstele şi o gamă largă de categorii diagnostice ce trăiesc cu o condiţie persistentă sau recurentă care adeseori afectează funcţionarea lor zilnică sau reduc rata de viaţă.
Bazată pe această definiţie, populaţia la care se referă include:
- Copiii şi adulţii cu răni congenitale sau condiţii ce duc la dependenţa tratamentelor de susţinere a vieţii sau îngrijirii de lungă durată de către alţi oameni pentru susţinerea activităţilor de zi cu zi
- Persoane de orice vîrstă cu boli acute sau ameninţătoare cu viaţa (precum o traumă, leucemie, congestie cerebrală acută) unde tratarea sau reversibilitatea este un scop real, dar condiţiile şi tratamentul pun nişte cheltuieli majore
- Persoane trăind cu condiţii cronice progresive (boala periferală vasculară, maligne, cedarea renală sau cea a ficatului, accese cu slăbiciuni semnificative funcţionale, boli cronice de inimă sau plămîni, slăbiciuni, devieri neurodegenerate sau demenţă)
- Persoane trăind cu răni cronice provenite de la accidente sau alte forme de traume
- Pacienţii grav bolnavi (persoane precum cei ce trăiesc în ultima etapă de demenţă, leucemie finală sau acces mutilator) care au puţine şanse să se refacă sau să se stabilizeze şi pentru care îngrijirea paliativă intensivă este un focar predominant şi un scop principal pentru timpul ce a mai rămas
"Ingrijire paliativă" și "hospice" înseamnă același lucru?
Da, principiile sunt aceleași.
"Hospice" are înțelesuri diferite în unele țări; uneori se face referire la un concept de îngrijire, alteori la o clădire în care se acordă aceste îngrijiri, la îngrijiile acordate cu ajutorul voluntarilor, sau chiar la asistența acordată în ultimele zile de viață. Se recomandă folosirea termenului de "îngrijire paliativă".
Îngrijire paliativă se adresează pacienților cu boli cronice?
Nu, deși prinicpiile de îngrijire sunt aplicabile și în cazul acestora.
Pacienții cu boli cronice cum ar fi artrita reumatoidă, bolile degenerative, diabetul zaharat și alte stări similare nu se consideră a avea o boală activă, progresivă și avansată.
Îngrijirea paliativă se adresează numai vîrstnicilor?
Nu, deși principiile de îngrijire sunt aplicabile și în cazul acestora.
Mulți pacienți vîrstnici necesitî îngrijiri paliative, dar nevoia de îngrijire se datorează bolii incurabile, și nu vîrstei.
Îngrijire paliativă se acordă numai în stadiile terminale de boală?
Nu.
Îngrijirea paliativă trebuie începută încă din timpul tratamentelor curative și al fazelor simptomatice de boală activă, progresivă și avansată, și nu doar ca singura alternativă dupa epuizarea acestora. Asigurarea unei bune calități a vieții în ultimele zile de viață este partea importantă a îngrijirii palliative.
Îngrijirea paliativă este separată de medicina tradițională?
Nu.
Îngrijirea paliativă s-a născut ca răspuns la faptul că bolnavii incurabili în stadii avansate nu beneficiau de suficientă atenție în cadrul sistemelor publice de sănătate. Îngrijirea paliativă modernă este integrată în serviciile medicale generale. Îngrijirea paliativă este activă și holistică, adică se adresează tuturor nevoilor de îngrijire ale bolnavului (tratament și îngrijire, suport psiho-emoțional, social și spiritual). Aplicarea principiilor îngrijirii paliative are ca rezultat o mai bună aplicare a principiilor de control al durerii, precum și înțelegerea aspectelor psiho-sociale ale îngrijirii.
Îngrijirea paliativă nu e doar o "îngrijire învechită"?
Nu.
Îngrijirea paliativă este parte integrantă a sistemelor de sănătate. Îngrijirea paliativă presupune personal medical cu pregătire profesională de specialitate în această disciplină (medici și asistente medicale), o bună colaborare cu alte discipline medicale (medicina de familie, medicina internă, farmacologia, oncologia, pediatria) și ne-medicale (psihologi, terapeuți), precum și abilități deosebite de comunicare cu bolnavul și familia acestuia.
Îngrijirea paliativă intervine atunci cînd "nu se mai poate face nimic"?
Nu.
Niciodata nu trebuie să spunem că "nu mai e nimic de făcut". Nu este adevărat, iar acest răspuns e perceput ca o abandonare a îngrijirii. E posibil să nu mai existe tratamente pentru oprirea evoluției bolii, dar întotdeauna se poate asigura calmarea durerii și a simptomelor, întotdeauna se poate alina suferința fizică și psiho-emoțională.
